domnul stefan iordache s-a scuzat si a plecat putin. un pic mai tirziu,  domnul gheorghe dinica s-a scuzat si el. si, la inceput de noiembrie, a plecat putin. am ramas, ca si domnul nelu ploiesteanu, un pic mai singuri.

cum mi-am dat intilnire cu curierul

fac o comanda pe net. proprietarii site-ului, foarte prompti, ma anunta ca in 2 zile am marfa. trec 2 zile, se face prinz. suna telefonul: “buna ziua, sint de la fan curier. sint in zona blocului”. raspund: “ma foarte bucur, dar eu sint in tramvai, ma indepartez de zona blocului”. buuuun, imi permit sa-l intreb pe curier daca nu ne putem vedea mai tirziu, imi zice ca sa-l sun pina pe la 5.

la 5 far’un sfert indraznesc sa-l sun. “a, e tirziu, v-am spus ca azi nu mai ajung la adresa. acum sint in zona steaua.” (din steaua pin’la mine sa tot fie vreo 10 minute). “dar vin miine.” pe la ce ora, ma loveste curiozitatea. “dupa 11.”

no, se face simbata. 11. 12. 13. 14. curierul nimic. pe la 2 jumate, florin il suna. “vin eu.” cind? raspuns pertinent: “azi”. pe la 3 si cinci apare curierul lui peste. florin l-ar fi luat la trei pazeste, dar a ramas interzis cind individul i-a spus, nonsalant, ca “doamna (adica je) mi-a zis  ieri ca e cu masina  si poate veni la piciorul podului din calea sagului, sa-i predau coletul si actele”. toate bune si frumoase, dar e imposibil: eu nu am carnet de conducere!

pentru mirlanie si mintit in fata, firma asta te taxeaza cu 10 dolari.

 

daca pozele ar vorbi…

o sa va povestesc mai tirziu cum mi-am dat intilnire cu un curier de la fan courier. pina atunci…

vreau sa fiu vecina cu culita!

azi vreau sa fac o urare “de bine” primariei timisoara. as fi facut-o inca de aseara, daca nu m-ar fi apucat dracii la sosirea acasa. ieri a plouat. mira-s-ar lumea, ca doar e noiembrie. ploaia o fi buna pentru agricultura.

vine omul acasa, rebegit de frig, ascunzindu-se cit mai bine sub umbrela… e la 2 minute de caldura propriului apartament, deja se vede imbracat in ceva moale, cu o cana de ciocolata calda in mina… yummy… viseaza… cind, deodata, fleosc! a calcat intr-o balta. doamne, cit de aeriana trebuie sa fiu sa fac asta? ma uit mai bine. balta nu e chiar balta. balta e chiar strada. si chiar si trotuarul.

e strada muzicescu! e numarul1! e in calea sagului! e locul unde ii doresc lui culita chis sa se mute in sezonul ploilor. sa se ude din cap pina in picioare de dimineata de cind pleaca la serviciu – ca n-are cum sa ajunga altfel la masina din parcare – pina dupa-masa, cind vine – ca n-are cum sa iasa altfel din parcare. daca gaseste apartamente pe acelasi palier si pentru alti colegi din primarie, cu tot cu edil-sef, nu ma supar.

later edit:

“Strada Gavril Musicescu este una dintre cele mai lungi din Timisoara, sectoarele sale insumand peste patru kilometri. Vor fi supusi reamenajarii 4.137 metri de strada, prin inlocuirea imbracamintii rutiere, amenajarea trotuarelor si a pistelor de ciclisti pe ambele parti ale strazii, in masura posibilitatilor. Trotuarele vor fi refacute din deja arhicunoscutele pavele din beton, iar biciclistii vor avea parte si ei de cate o dunga alba pe unde va mai fi loc.” – HotNews dixit, citind Renasterea Banateana.

rid de cinci minute. imbracamintea aia rutiera… or lua-o de la second hand? sau de la treisopt de mii?

pensia pe vitrina

mai, a venit pensia! nu stiti? uitati-va atunci pe geamurile sucursalelor bancii piraeus. aseara era sa cad gramada pe trotuar cind am vazut afisul de mai sus. noroc ca, prin grija primariei timisoara, trotuarul cu pricina e proaspat reparat, deci e “gropi-free”. (daca banca asta era pe calea sagului, numere impare, imi rupeam si gitul, si picioarele, va spun sigur).

uite asa am aflat ca, de citeva zile, pensionarii care le au cu tehnica si nu sufera de bancomatofobie pot sa-si primeasca banii pe carduri de debit emise de banca cu pricina. ma intreb citi or sa apeleze la aceasta modalitate. nu de alta, dar stiti vorba aceea, ce-i in mina nu-i minciuna… in plus, lui tanti floarea, care are 85 de ani si poliartrita reumatoida, boala care i-a rasucit degetele intr-un mod cu adevarat artistic daca n-ar fi, de fapt, tragic, o sa i se cam filfiie de bucata aia de plastic care tre introdusa intr-o masinarie cu multe butoane, unele scrise in limbi straine.

sa ne intelegem: eu sint fan declarat al cardurilor. cred insa ca pentru pensionarul roman, cu 350 de lei pe luna, cartela aia plasticoasa e ceva extraterestru.  macar cu postasul mai poti sa schimbi doua vorbe.

cu chilotii pe fata

m-a innebunit gripa porcina! oriunde te uiti, numa’ despre asta se vorbeste. cite mii de morti vor fi in romania, grozavii cite si mai cite, perfecte pentru a isteriza o natie isterizata deja de criza. pina acum, in spatiul carpato-danubiano-pontic, nimeni  n-a trecut la cele sfinte pe motiv de maladie la moda.

in schimb, pe strazile noastre innoroiate si pline de gropi au aparut purtatorii de masca (uite ca am ajuns ca japonia!). chipurile, se protejeaza de virus! ok, asa sa fie. intrebare: in timpul unei operatii, cine poarta masca? pacientul sau medicul? evident, cel din urma. de ce? simplu: ca sa nu “dea” ceva operatului, al carui sistem imunitar are altceva de facut.

dragi purtatori de masca, va acoperiti nasul si gura, dar ochii, ochii, cui ii lasati? daca va stranuta in fata vreun gripat “porcos”, ce garantie aveti ca mucii vor sti exact cum sa va evite ochisorii?

alta intrebare: citi romani au murit, in anii trecuti, din cauza virozelor respiratorii si a gripei sezoniere? raspunsul ar putea sa va dea fiori, iar gripa porcina era inca departe… nu uitati, de asemenea, ca numarul bolnavilor de tbc este foarte mare. de unde stiti ca omul linga care stati in tramvai si tuseste discret nu e tuberculos? tbc-ul e mai putin contagios?

fiindca nu-mi plac isteriile,  pentru cei nemultumiti de epuizarea stocurilor de masti protectoare in farmacii am o sugestie brici.

o singura conditie: chilotii trebuie sa fie curati! altfel, ajungeti la alt fel de doctor.

back to my black

acu’ un an scriam aici despre dimineti cu perdele violet. intre timp, perdelele violet au disparut, deodata cu proprietarii lor. vad din nou in casa vecinilor: un calculator cu monitor plat, un televizor deschis aproape toata ziua si niste rafturi vraiste, unde stau de-a valma carti si tricouri.

intre timp, am scris si n-am scris aici. am vrut sa renunt, pe urma am revenit, ultima data am zis ca nu mai scriu niciodata. intre timp (alt timp, desigur), am invatat ca doar scrisul ma poate exorciza. doar asa pot scapa de demoni. doar inlantuirile astea reci de litere si semne de punctuatie aruncate dintr-o tastatura ma pot impaca cu mine insami si, poate, cu lumea din jur.

so… i’m back to black! my black.

 

 

 

“there is a way to be good again”

o poveste de viata si de moarte pe care imi pare bine ca am gasit-o. carte + film.

sfintul mititel si preacuvioasa fleica

romanul, om religios indiferent de etnie, merge des la biserica. isi da coate la greu la moastele sfintei parascheva, se inghesuie la boboteaza la biserica din cartier, pentru un strop de apa sfintita, face circ pentru o sarma in plus la hram etc etc. la marile sarbatori, pleaca in pelerinaj pe la diversele manastiri ale patriei.

azi e sarbatoarea adormirii maicii domnului. deci, mare sarbatoare. deci, pelerinaj. deci, inghesuiala. cel mai tare a fost la curtea de arges, unde credinta a lovit drept in moalele burdihanului o satra intreaga.

Zeci de romi veniti la manastirea Curtea de Arges pentru sarbatoarea Sf. Maria au petrecut, noaptea trecuta, cu gratare si bere, in imediata apropiere a manastirii.  Romii au incins chefuri chiar langa gardul manastirii, iar gratarele au sfarait pana spre dimineata. Oamenii au golit zeci de sticle de bautura si nu s-au sfiit sa asculte manele, in timp ce in curtea lacasului se aflau mii de credinciosi veniti din toata tara.

uite si declaratii: “am tinut post doua saptamini, m-am impartasit toata ziua, acu’ maninc un gratar”. si beau o bere, evident.  si, in general, ma doare in cur de voi. ati venit sa va rugati la manastire? sa va fie de bine. io am venit sa petrec, sa-mi etalez suncile si masina. ziceti ca-s nesimtit si ca la manastire ar fi trebuit sa vin sa ma rog? ei, uite ca ma si rog: la sfintul mititel si preacuvioasa fleica!

(bai, deci povestea cu crima de la medicina devine tot mai gretoasa. nevasta mortului se revarsa azi in libertatea, cum ca angajeaza doi canibali ca sa le manince picioarele celor doi arestati. probabil ca femeia a innebunit de durere, da’ nenea ziaristu’ lu’ peste care scrie asa ceva ii sanatos la cap?)

traim vremuri cacacioase

Cuba, lovită grav de criza economică, ar putea rămâne fără hârtie igienică, existând riscul să nu primească o cantitate suficientă până la sfârşitul acestui an. Cuba importă, dar şi produce hârtie igienică, însă deocamdată nu are suficiente materii prime pentru a o produce. Pentru a-i ajuta pe cubanezi să treacă de dificultăţile provocate de criza financiară globală, oficialii au redus preturile la 24 de produse. Printre acestea se numara maioneza, sosul pentru friptură şi sepia la cutie.

cind am auzit stirea asta,  acu vreo doua zile, am crezut ca mi se pare. eram in tramvai, care se balanganea zgomotos pe sine, si am zis ca n-aud bine. pe urma, am cautat pe net si am vazut ca-i al naibii de pe bune. nici nu stiu: sa rid sau sa pling.

inainte de 1990, hirtia igienica, zgrunturoasa si vai de capul ei, era o raritate. cind venea transportul la alimentara de la parter, mama ne trimitea sa ne asezam la rind (tot asa era la pui, oua sau portocale). rolele scofilcite se dadeau la bucata, 2-3 de persoana. mergeam cu sora-mea, asa ca luam “doza” dubla.

acu avem hirtie igienica de nici cu gindul nu gindesti. colorata, parfumata sau simpla, in 2-3-4 straturi, pentru toate buzunarele. semn de prosperitate, oameni buni! mincam, deci avem bani sa cumparam de-ale gurii. daca mincam, defecam ne cacam, deci trebuie sa ne stergem dosurile. deci nu sintem asa saraci. probabil de-aia trimite guvernul bugetarii acasa, 10 zile fara plata. previzioneaza o criza de hirtie igienica pe plaiuri mioritice, astfel ca incearca sa previna nefericitul eveniment. nu bani, nu papa, nu caca.

fidel castro a implinit azi 83 de ani. ce-o fi primit de ziua lui? un bax de hirtie igienica? foarte util, mai ales daca a mincat maioneza si sepia.