Archive for November, 2008

30
Nov
08

ramin acasa!

in spatele meu vorbeste mircea geoana. are discurs de invingator. invingatorul de sapse procente, dar asta nu mai conteaza. istoria nu consemneaza procente, ci fapte. rosiii revin la putere, dupa patru ani de opozitie. patru ani in care n-au reusit sa erodeze semnificativ partea adversa. de fapt, daca stau sa calculez, cu matematica mea de clasele primare, alianta da ar fi cistigat alegerile astea. alianta asta a sucombat insa demult, iar din coliva ei s-au infruptat pe saturate si ”apartinatorii”, si adversarii.

vorbeste tariceanu. in paralel, ne zimbeste bunicuta. la microfon, emil boc. omul e fericit ca partidul lui a obtinut cel mai bun scor din propria istorie. multumiri si pupaturi! pentru mine, alegerile astea inseamna ca ramin acasa. imi promisesem ca daca gigi becali se face parlamentar, vind casa, iau catelul si plec in lumea larga. la aceasta idee subscrisese, neasteptat, si jumatatea mea neoficiala. deci… mai stam!

stiu ca nu-s originala, stiu ca am ris mai multi la vederea clipului astuia, dar acu pot sa rid linistita! americanii au votat schimbarea. berea bud ramine!

si gata cu politica. nu ma pricep, nu ma bag. comentam asa, de la etajul sapte.

update 01.12.2008

rezultatele nu-s finale, dar procentele de invingator ale lui mircea geoana s-au topit mai ceva ca gheata din antarctica. acu, la ora 14, rosiii au maximum 1% in fata portocaliilor. de aia nu e bine sa te bucuri inainte de vreme. vorba anglofonilor: it ain’t over til the fat lady sings 😀

30
Nov
08

ziua stampilarii

am votat! inainte de ora 9, eu si trei pensionari in sectia de votare. am plecat ultima. nu de alta, dar am stat mult timp in cabina, studiind buletinele. unii dintre nenii aia de pe acolo n-au aruncat nici macar un fluturas electoral in zona asta pe care, cica, vor sa o reprezinte. altii m-au invitat la restaurantul doina, sa discute cu mine “viitoarele lor proiecte”. o alta tanti si-a lipit un actibild pe panoul unde se afiseaza intretinerea. nu m-am hotarit inca daca s-o sun sau nu, s-o intreb daca plateste ceva… momentan o vad zimbind condescendent in timp ce mie mi se strimba fata la vederea sumei de achitat. mai ales acu, nu, c-a venit iarna…

candidatii sa fie sanatosi – si aia care se aleg, si aia care doar isi vor trece la cv experienta de candidat. sint la a patra serie de votare – includ aici, desigur, alegerile locale – si mare lucru n-am vazut sa se schimbe in cartierul asta. e adevarat, am o parcare misto in fata, dar s-a prabusit trotuarul. in spatele blocului am o balta cit toate zilele. sau cit toata strada. cind o veni frigul de-adevaratelea, probabil o sa inghete si voi avea patinoar foarte aproape de casa. exact ce-mi lipsea – prietenii stiu de ce. balta acopera acum ditamai groapa.

de la sapte insa, balta nu se vede.

29
Nov
08

unde pleaca, daca pleaca, omul-liliac

in seara asta am aflat o veste… hm… trista. cica a murit batman! ar fi implinit 70 de ani, daca scotianul grant morrison nu i-ar fi ursit o moarte nasoala de tot. bruce wayne – adica batman pe ziua – se face praf si pulbere dupa ce e aruncat dintr-un elicopter, fara sa poarte celebrul costum negru. cine il arunca? acu’ sa vezi telenovela: nimeni altul decit tatal sau, pe care il credea mort si care este liderul unei grupari de raufacatori care bla-bla-bla…

daca ar fi fost transmisa la stirile de la ora 5, povestea asta ar  fi aratat probabil cam asa: tatal l-a parasit cind era mic. a plecat in lume fara sa-i dea un cent pensie alimentara. acum, cind fiul a ajuns in floarea virstei, bogat si celebru, tatal s-a intors. dar nu pentru a fi mindru de copilul pe care l-a parasit, ci pentru a-l ucide. politistii il cauta acum pe parintele criminal, care ar putea sta dupa gratii (nu stiu citi) ani. tanti mary, vecina lui bruce wayne: era asa un baiat bun, isi platea la timp intretinerea, nu facea scandal si era foarte politicos. nenea john, administrator de bloc: sint socat. baiatul asta n-a facut rau nimanui. ziceti ca l-a omorit tatal lui? dom’ne, trebuie sa se faca dreptate! etc etc

vestea buna e ca, desi morisson spune ca acesta este sfirsitul lui bruce wayne ca batman, povestea ar putea avea totusi un final mai putin tragic. ramine de vazut. cert este ca aruncarea din elicopter a omului-liliac a dat peste cap si viata altor personaje de benzi desenate.

si totusi… nu putea omul sa iasa pur si simplu la pensie?  la 70 de ani si dupa atitea aventuri, ar fi putut sa fie un pensionar misto. batman

ps: asta e coperta primului episod al aventurilor lui batman. eu chiar il iubesc pe omul asta!

29
Nov
08

muzica pentru simbata seara

in general, roisin murphy inseamna ca nu-s in cea mai buna forma. acum e o exceptie. este exact ceea ce am chef sa ascult. deci… asta fac!

29
Nov
08

Cu paharul pe DE70

Vineri am avut proasta inspiratie sa merg la Remetea. Asta e, ne-am suit in masina, ne-am inarmat cu rabdare si am pornit spre comuna situata la cinci kilometri de orasul de cinci stele.  Usurel-usurel, am trecut de drumul spre aeroport si ne-am oprit. Coada cit vezi cu ochii, semaforul la ani-lumina in fata. Pauza, pornit. Oprit. Pornit. Oprit. Si stam. Si cum stam noi asa frumos, ca trecusera deja vreo 20 de minute si Remetea tot departe era, la geamul portierei mele apare un nene. Mustata, virsta nederminata, caciula indesata pe cap. Pe umar,  o sacosa. Ca un prestidigitator, scoate de undeva niste pahare. In prima secunda, mie imi cam pica fata, dupa care realizez ca omul vindea respectivele recipiente. Intr-o mina avea pahare, in cealalta, cani de sticla. N-am intrebat cit costa, dar mi s-a parut cel putin straniu.

Pe urma, mi-am amintit ca ultima data cind am mers pe sinistrul drum european 70 am intilnit un alt personaj. Asta se deplasa intr-un carucior cu rotile si cersea. Pentru ca masinile se deplaseaza in ritm de melc si se sta la semafoare de ti se acreste, “afacerea” ar fi putut fi profitabila. Doar timp era berechet sa defilezi pe linga fiecare vehicul…

Am numarat pe santierul de pe drumul spre Remetea zece persoane. Unul era vinzatorul de pahare. Doi erau “semafoare” – stiti voi, aia cu paleta rosu/verde, care iti arata cind poti sa pleci si cind trebuie sa stai, in zonele in care circulatia  se desfasoara pe un singur fir. Alti doi pareau ca muncesc pe linga utilaj. Cinci stateau la o sueta, unul dintre ei asezat, cu o tigara in coltul gurii, pe marginea soselei. In rest, liniste. In ritmul asta, nu am putut calcula cind va fi gata drumul. Dar eu n-am fost niciodata buna la mate!

28
Nov
08

dimineata cu perdea violet

in dimineata asta am vazut, de la sapte, un lucru nou. vecinii din blocul alaturat, de la sase, si-au pus perdele violet! uite asa s-a terminat spectacolul voyeurist de care beneficiam fara sa-l fi cerut. inainte de cei de la sase au fost cei de la cinci. ei au tras insa obloanele mult mai repede: si-au pus pe geamuri folie de aluminiu! de gustibus…

luni bune, m-am simtit ca acasa in cele doua apartamente ale caror sufragerii fusesera marite cu balconul-logie. uneori, daca imi puneam ochelarii, puteam vedea chiar si la ce se uitau la televizor. fain era cind se uitau ambele familii la acelasi lucru. intr-o vreme, facusera o pasiune pentru telenovele. am si chefuit cu ei! cei de la sase au facut odata o petrecere pentru copii. confetti, coifuri si tot tacimul – lipseau doar copiii! petrecaretii erau oameni in toata firea, care se distrau infantiliceste. cei de la sase erau mult mai de viata. aia de la cinci fumau mult. vara, fumau pe geam.

in dimineata asta, orizontul meu voyeurist s-a obturat de tot. de acum, n-o sa mai stiu ce fac vecinii mei, ascunsi in spatele perdelelor violet. sper doar sa se distreze la fel de bine. de acum, incep sa ma pregatesc pentru vinatoarea de luminite colorate, din pomul de craciun. intotdeauna mi-a placut sa ma uit dupa ele si sa incerc sa-mi dau seama daca brazii pe care sint montate sint mai frumosi decit al meu. desi am stiut intotdeauna ca brad mai frumos ca al meu nu exista!

ah.. si va trebui sa ma obisnuiesc sa vad violet! oare cum o sa fie bradul in spatele perdelelor alora?

ps: intre timp, vecinii mei au facut, se pare,  o pasiune pentru perdele. cei de la cinci si-au inlocuit si ei folia de aluminiu cu niste perdelo-draperii gri soarece.

27
Nov
08

bine m-am gasit!

mi-am facut blog din frustrare. cred. simt nevoia sa scriu, si nu ma intereseaza daca e bine, e prost, e inteligent sau stupid. de la mine, de la etajul sapte, lumea se vede aproape frumoasa. iar daca n-am nici ochelari, e de-a dreptul superba. nu se vad imperfectiunile, oamenii sunt doar niste siluete colorate si atit. in plus, de la inaltimea asta, luminile orasului se vad incredibil de frumos. am si panorama, e adevarat ca putin ciuntita de alte blocuri, la fel de cenusii ca acela in care stau eu. intr-o zi, o sa va pun o poza, ca sa vedeti si voi ce vad eu.

din pacate, nu pot sa stau numai la etajul sapte. trebuie sa cobor in fiecare zi, iar asta nu-mi place in mod deosebit. asa e viata, n-am ce face. cobor, imi pun castile in urechi si-mi vad de drum. in autobuz, sintem intotdeauna cel putin cinci persoane cu casti. la mine cinta des ella fitzgerald. l-a inlocuit, temporar, pe maxi jazz. pe urma or sa faca iara schimb, si tot asa.

bine v-am gasit!