Archive for March, 2010

31
Mar
10

impreunarea si oierul

facem sex sau ne impreunam in saptamina mare? – o intrebare la care poate raspunde fara probleme razboinicul luminii jiji oierul. acesta  a putut fi zarit la stiri (nu la emisiuni mondene), debitind urmatoarele:

“acum nu sint spovedit, ca sint suparat pe duhovnicul meu. anul trecut, am venit acasa dupa doua saptamini, in vinerea mare (de la puscarie, desigur-n.m.) si la 1 noaptea l-am sunat pe duhovnicul meu  si i-am spus ca stiu ca e pacat, da’ cutare si cutare. ceream, asa, o clementa”.

sa ne intelegem: preacucernicul avea pofta de sex si prezenta o nedumerire. nu stia cit timp nu poate face asta, dupa spovednie si impartasanie. nu voia sex, voia sa se impreuneze cu doamna, caci jiji dixit  “a te impreuna cu nevasta e un lucru sfint. a face sex e dracu'”.

acu, jiji e suparat pe duhovnicul care a lasat sa scape  asa o poveste suculenta si a anuntat ca se va spovedi doar la muntele athos. exact acolo unde, acu’ vreo trei ani, scotea  euro fara numar-fara numar din buzunare si ridea ca proasta in tirg, facind glumite cu calugarii. deci e clar: cotizezi competent, te spovedesti unde vrei si nu conteaza ce faci. pacatele au si ele pretul lor. important e sa-l ghicesti pe cel corect.

Advertisements
30
Mar
10

ce-ti doresc eu tie, sinistra romanie

tara asta si mai ales oamenii care o populeaza nu inceteaza sa ma uimeasca. sa va spun o poveste de oroare si groaza, petrecuta in minunatul meu oras timisoara, cu minunatii lui locuitori. intr-o zi,  o tanti moare. e batrina, deci pe undeva finalul era previzibil. dumnezeu s-o odihneasca – si-au zis fiicele ei, si s-au apucat de pregatiri de inmormintare. au gasit o firma de pompe funebre, au cumparat sicriu, coliva etc etc. fiicele au insa o sora, care sta taman in canada. ajunge in vreo doua zile, dar, pina atunci, sicriul trebuie depus undeva, in conditii bune. la capela cimitirului e exclus, din motive pe care n-are sens sa le aprofundez. da, dar timisoara, ca orice oras respectabil, are casa mortuara (stiti voi, modelul din “six feet under”). buuun! se ia un telefon, se suna la casa mortuara, raspunde un angajat. i se explica situatia si urmeaza asa:

angajat: de unde ati cumparat sicriul?

fiica decedatei: de la firma x

angajat: aaa, deci nu de la noi

fiica decedatei: nu

angajat: in acest caz, tariful pentru depunerea sicriului este un pic mai mare, in jur de 200 de lei pe zi

fiica decedatei:  e bine.

angajat: dar sa stiti ca nu va putem asigura transportul, ca daca n-ati luat sictriul de la noi…

se gaseste de inchiriat un alt dric, se  executa transportul, se ajunge la casa mortuara, unde se da nas in nas cu administratorul. urmeaza alt dialog:

administrator: de unde ati cumparat sicriul?

fiica decedatei: de la firma x, dar am vorbit la telefon cu un coleg de-al dumneavoastra si mi-a zis ca e in regula, doar ca pretul va fi un pic mai mare

administrator: va costa 1.500 de lei pe zi! tariful nu este negociabil.

se face cale intoarsa spre capela cimitirului, ca totusi, 1.500 de lei e o suma.. inmultit cu trei…

povestea are si un final, care ar putea fi comic, daca n-ar fi tragic. surorile de-acum reunite se gindesc la o slujba la biserica. mama lor fiind catolica,  se merge la o biserica, desigur, catolica. se termina slujba, femeile se duc la spovedanie. una dintre ele intra in confesional. prima replica a preotului: “ce fiica frumoasa aveti, doamna!”. doamna trece peste socul initial si ii spune parintelui ca ea crede ca a savirsit un pacat – si ii relateaza aventura de la casa mortuara. preotul ii trinteste sec: “eu nu va pot ierta. va binecuvintez si va astept luni si joi (sau marti si vineri, oricum nu conteaza) la scoala”. probabil cu unghiile taiate si batistuta alba. cu parintii tunsi e ceva mai greu.

22
Mar
10

. (punct – inca un punct)

intotdeauna am crezut despre el ca este… larger than life. imi pare rau, mile, nu stiu sa spun asta in sarbeste si n-am avut niciodata indrazneala sa te intreb. cind ai 34 de ani, ai facut atit de multe in viata si ai trecut de atitea ori pe linga moarte, crezi, probabil, ca moartea e undeva departe. de aceea, traiesti la maximu, pina in ultima secunda in care ti se permite. mie, omul mile carpenisan mi-a inspirat mereu atita viata, atita bucurie de a trai, incit acum sint total confuza. inca mi-e greu sa pricep. avea o inima mare, gata mereu sa ajute, sa incerce sa faca bine. azi, inima asta mare s-a oprit definitiv. odata cu ea, s-au oprit, pentru o fractiune de secunda, si inimile celor care l-au iubit, de aproape sau de departe.

dumnezeu sa te odihneasca in pace!

20
Mar
10

unde a plecat apa calda

draga colterm,

e simbata seara. traditional, simbata seara, oamenii se spala. eu ma spal mai des de o data pe saptamina, e adevarat, si asta-seara m-am gindit sa execut, din nou, aceasta operatiune. deschid robinetul – liniste. nici macar un fisiit discret. asta era inainte de ora 19. acu’ e 22,39 si robinetul inca tace suspect. acu’ vreo ora si ceva am sunat la tine la dispecerat. 15 minute a sunat ocupat. pe urma, a ridicat receptorul o creatura, probabil o necuvintatoare, fiindca altfel nu-mi explic de ce nu scotea nici un sunet. in schimb, in off se auzea, probabil, cel care era de serviciu. vocea lui suava intreba pe cineva daca era o femeie sau nu. pe mine nu m-a intrebat nimeni nimic, pentru ca inainte sa apuc sa zic ceva, mi s-a trintit telefonul in nas. de atunci, e tot ocupat.

picatura chinezeasca - tot ce ne ofera colterm simbata seara

in aste conditii, da-mi voie sa te trimit la mama dracu’, pe tine si pe toti sefii tai! dupa ce ma taxezi de parca as locui in germania, ma si tratezi cu sictir!  sa nu uit: ii trimit spre aceeasi destinatie si pe consilierii locali, aia care vor cu orice pret sa platesc mai mult pentru gigacalorie.  ba, da’ la o telefonista cu un minim bun simt nu v-ati gindit? sa raspunda macar la dispeceratul ala… ca de boi m-am saturat. zau!

update: deci da! la ora 23:40, robinetul de apa calda produce un jet puternic de apa rece bocna. inseamna ca, dupa o vreme, are sa vina si prea pretioasa apa calda. asa ca… pin’ se face calda, o platesc pe-a rece la pret de clocotita. 😀